logo
  • Anticamera
    022 44-11-85
  • Informații
    022 43-85-15
  • Ficatul este considerat cea mai mare glandă a organismului uman, anume cu aceasta era asociată viața și iubirea la grecii antici, care considerau ca sufletul se găsește anume în ficat. Posibil, în ceva ei aveau dreptate, așa cum cercetările moderne confirmă că de funcția ficatului depinde, inclusiv, funționarea sistemului nervos. Francezii și astăzi numesc ficatul ”glanda emoțiilor”, iar medicina chineză corelează procesul îmbătrînirii cu funția ficatului.
    Deci, ficatul sănătos este siguranța, atît unei vieți împlinite, cît și a unui spirit binedispus. Însă conform datelor OMS peste 30% dintre maturi din lume suferă de patologia ficatului, preponderent de hepatite și anume virale.

    Relatează: Șeful LCȘ Hepatochirurgie și a Clinicii 2 Chirurgie ”C. Țăbîrna” doctor habilitat, profesor – Gheorghe Anghelici .

    Dn. profesor Anghelici ce este hepatita din punct de vedere medical?

    Conform definiției hepatita reprezintă termenul general al afecțiunilor inflamatorii acute sau cronice difuze ale ficatului, adică răspîndite pe tot organul, dintr-o cauză oarecare.

    Care sunt aceste cauze ?

    Acestea sunt destul de multe, dar cauza de bază sunt virușii hepatici A, B, C, D, E, F, G. Eu am enumerat virușii hepatotropi care deja sunt studiați și cunoscuți. Cel mai probabil viruși sunt mai mulți, și fiecare dintre aceștia are genotipul sau. Pe lîngă aceștia mai există și alți viruși cu tropism hepatic, cum ar fi CMV, herpes virusurile. Consider că nu este necesar într-atît sa ne aprofundăm. La noi se întîlnesc cel mai frecvent virușii hepatici A, B, C, D, despre care și vom discuta.

    Pe lîngă viruși, hepatita poate fi provocată de diverse intoxicații. Aceasta se poate întîmpla, de exemplu, pe fondal de utilizare îndelungată a alcoolului, administrarea sistematică de anumite medicamente hepatotoxice, din cauza contactului direct sau prin inhalare a produșilor toxici în serviciul industrial cum ar fi industria mobilei, chimică, textilă etc. Apropo, substanțele chimice toxice cu care au fost,  pe timpuri,  ”îmbogățite” din abundență pămînturile arabile moldovenești, au jucat un rol crucial pentru țara noastră ce ține de sănătatea populației, Moldova devenind un focar de concentrație a hepatitelor pe harta Europei. În unele țări dezvoltate, turiștilor li se ofera harta de risc epidemiologic pentru anumite regiuni și patologii. Harta este alb-negru, așa că aici Moldova este deplin colorată în negru. Aceasta denotă riscul mare de infectare cu hepatită la noi în țară. Ne situăm, în privința aceasta, pe locul I în Europa, alții considerînd că chiar și în lume. Nu consider că ultima afirmație este în tocmai veridică, întrucît  sunt țările din Africa cu nivel slab de dezvoltare unde nu se duce nici o evidență epidemiologică, dar dacă nu le luăm în considerație, da, suntem pe primul loc ce ține de hepatite.

    Pentru regiunea noastră, care dintre cauzele hepatitelor enumerate de Dvs mai sus, sunt mai frecvent întîlnite?

    Cel mai frecvent, în mai mult de jumatate dintre cazuri, în regiunea noastră hepatitele sunt de geneză virală. Dar un procent mare dintre acestea sunt de origine mixtă, cauzate de factori externi hepatotoxici, cum sunt diverse intoxicații, consumul de alcool etc.

    Cum are loc infectarea ?

    Aici e necesar de facut o diferențiere. Dacă discutăm de hepatita A, atunci infectarea are loc pe cale fecal-orală. Din mediul extern virusul nimerește, prin mîinele murdare, prin intermediul fructelor, legumelor etc. neprelucrate eficient, în tractul digestiv și persoana se îmbolnăvește. Evident totul are loc la nivel microscopic.

    Se consideră că acest tip de hepatite este caracteristic pentru țările slab dezvoltate și în curs de dezvoltare, unde nu sunt respectate normele sanitaro-igienice, de aceea hepatita A mai este numită ”boala mîinelor murdare”.

    În general, acest tip de hepatite la noi nu este atît de frecvent răspîndit, considerînduse boala vîrstei copilăriei și adolescenței. Careva medici le atribuie infecțiilor pediatrice. Poate e și corect astfel, deoarece aceste hepatite au alt specific.

    Precizați, va rog, care este deosebirea?

    Hepatita A la fel este inflamația ficatului, dar în marea majoritate a cazurilor pacientul se însănătoșește, iar în urma acțiunii sistemului imun apare imunitate pe viață la acest tip de virus. Are loc o vaccinare naturală. Din această cauză, cum am spus mai sus, unii medici atribuie aceste hepatite infecțiilor pediatrice. Deoarece copiii cînd suportă așa infecții ca rujeola, varicela etc., ei dobîndesc imunitate pe toată viața la aceste boli. Deci, hepatita A se găsește aparte în rîndul hepatitelor și se consideră mai puțin periculos. Totuși se întîmplă, spre fericire destul de rar, ca și acest tip de hepatite aparent  ”inofensiv” să fie letal. În acest caz ficatul nu este afectat fundamental, însă are loc edemul celulor hepatice, se dereglează circulația și survine coma, sau are loc necroza masivă a ficatului. Dar, mă repet, sunt cazuri extrem de rare.

    Există recomandări de vaccinare a copiilor contra hepatitei A, dar nu este impusă în mod obligatoriu. După părerea mea – necesitate absolută în aceasta nu este, în deosebi dacă copilul este slăbit, deoarece indicațiile pentru vaccinare contra hepatitei A sunt relative.

    Dvs ați expus cum este transmisă hepatita A, dar despre celelalte tipuri de viruși – B, C, D ce puteți spune?

    Calea de transmitere de bază, modul cel mai important și care doar acesta poate fi este – contactul direct dintre sîngele infectat, parțile microscopice ale acestuia, cu sîngelui celui infectat. Sursa virusului o reprezintă bolnavul cu hepatită și purtătorul de virus. Infectarea cu virus are loc în mod firesc natural sau artificial. Prin mod firesc se înțelege transmiterea virusului prin contact sexual neprotejat și de la mamă la copil în timpul sarcinii sau alăptării. Dacă unul dintre parteneri este infectat, atunci este destul de posibil ca celălalt să contacteze virusul, dacă este neprotejat. E de menționat că în toate cazurile enumerate infectarea nu are loc în 100%. Tratez o familie în care un partener este infectat, iar celălalt nu. Aceștia  necunoscînd ca unul dintre ei este infectat, au avut mai multe contacte sexuale neprotejate.

    Infectarea artificială are loc în caz de tranfuzie a sîngelui infectat sau componentelor acestuia, la utilizarea instrumentarului chirurgical și stomatologic, seringilor etc., nesterilizat sau sterilizat insuficient. Pentru infectare este destul ca pe instrumentar să rămînă sînge în cantități microscopice de ajuns 0,0001ml, invizibile cu ochiul liber.

    Ce înseamna ”insuficient sterilizate”? Doar sterilizarea instrumentariului este o lege indiscutabilă!

    Desigur, doar că instrumentele sunt destul de specifice, de exemplu, pulpextractorul, cu care stomatologul extrage nervul, în spirala instrumentului se pot păstra particule mici de sînge, și situația e diferită dacă acesta e sterilizat în dulapul de sterilizare la temperatura de 270-320 grade, unde moare orice infecție, și altceva este cînd instrumentul doar se scufundă în soluție spirtoasă, care nu nimicește virușii.

    Trebuie de menționat că cîteva decenii în urmă, cînd nu exista instrumentar de unică folosință, medicina juca un anumit rol în răspîndirea hepatitei, în timpul actual acest rol e minimal, și practic redus la zero.

    Astăzi hepatita este transmisă mai mult prin căi, se poate de spus banale, cum ar fi instrumentar nesterilizat de la manichiură, bierberitul cu lame ascuțite la friezărie, utilizarea a aceleași periuțe de dinți, seringilor comune la utilizatorii de substațe narcotice și altele.

    Interesant cine dintre persoanele adecvate utilizează aceeași periuță de dinți la doi ?

    Destul de acceptabilă și banală situație, de exemplu cînd copilul din greșeală a luat periuța de dinți a mamei care e infectată. Dar la curățarea dinților mereu există microtraumatisme gingivale, deci această situație după gradul de risc este comparabilă, ca exemplu, cu contactul sexual neprotejat.

    Apropo, dacă în familie este un membru bolnav cu hepatită toate accesoriile igienice ale acestuia trebuie sa fie păstrate separat.

    Povestiți, vă rog, despre acuzele bolii, simptomele acesteia care de obicei sunt observate. Este vrio diferență între acestea, de exemplu în hepatita B sau C?

    Pînă a vorbi de simpotome, trebuie să menționez că hepatita poate fi acută sau cronică. Hepatitele acute au debut, vîrful bolii și perioada de recovalescentă cu  însănătoșire completă și producerea anticorpilor contra virusului respectiv, sau boala trece în forma cronică.

    Hepatita cronică, adică inflamația, poate să dureze foarte mulți ani, și treptat deteriorînd radical structura morfologică a ficatului, trece în ciroză (aceasta deja nu este inflamația ficatului, dar modificarea structurii acestuia). Necătînd la aceasta hepatita va continua mai departe pe fondal, deja, de ficatul cirotic schimbat.

    Hepatitele acute au o simptomatologie mult mai exprimată, decît cele cronice, în deosebi la culminația îmbolnăvirii. Fiecare hepatită are anumite deosebiri de debut, dar sunt și simptome comune. Frecvent simptomile de debut sunt mascate sub alte patologii, cum ar fi gripa. În așa cazuri pe parcursul a 2-3 săptămîni se observă semne catarale (rinită, tusă), subfebrilitate.

    De asemenea simptomele de debut ale hepatitei se pot manifesta ca afecțiune a tractului grastrointestinal. La fel pe o perioadă de 2-3 săptămîni pacientul acuză greață, disconfort abdominal, dereglarea scaunului.

    O altă mască de debut a hepatitei este cea de criză reumatismală, manifestată prin artralgii, mialgii, subfebrilitate.

    După perioada de debut a bolii pacientul poate prezenta ictericitate (în popor frecvent hepatita este numită – gălbenele). Acest semn arată ca bila stazează și nimerește în sînge. Din anumit puct de vedere acest semn nu e atît de rău, pentru că semnalează boala. Dar aceasta nu are loc în toate cazurile, se întîmplă ca ictericitatea este neobservabilă sau dispare rapid, bolnavul justificînd simptomele de debut prin supraoboseală, stres etc. și nu bănuiește că dezvoltă hepatită.

    Deci, dacă la dvs sau la apropiații dvs se observă careva dintre acuzele sus numite, obligatoriu atrageți atenția și la alte simptome specifice hepatitei, și anume:

    • sclerele ochilor (acestea devin galbene)
    • culoarea urinei (dimineața urina în mod fiziologic este mai întunecată decît ziua, dar dacă în timpul zilei aceasta tot este întunecată, de culoarea berei de exemplu, prezintă motiv de a vă adresa la medic)
    • culoarea scaunului (uneori acesta e mai deschis la culoare sau chiar decolorat). Acesta, se poate de zis, nu este un semn specific, dar se întîlnește frecvent. Apropo scaunul decolorat, ca lutul, se întîlnește și în icterul mecanic – cînd este blocată evacuaria bilei din caile biliare. Aceasta poate avea loc la pacienții cu calculi biliari, cînd aceștia blochează calea biliara, sau cu tumori ale cailor biliare, tumori de pancreas etc.

    În general aceste semne sunt caracteristice pentru debutul a tuturor tipurilor de hepatită, dar tipul virusului care a determinat boala, poate fi detectat doar prin analize specifice.

    Dvs ați amintit ca frecvent pacienții nu cunosc că sunt infectați de hepatită. Cum s-ar putea de aflat sigur despre aceasta și care ar fi cheltuielile? 

    În primul rînd se apreciază statusul hepatic funcțional, probele hepatice și transaminazele – ALT și AST. Aceasta este destul de simplu și ieftin. Pentru aceasta este de ajuns de dat analiza sîngelui din venă.

    În al 2-lea rînd, dacă s-au depistat modificări care denotă un proces inflamator hepatic, se utilizează marcherii virali hepatici, care arată prezența în organism a anticorpilor contra anumitui tip de virus. Logica e simplă: dacă în organism este un virus, atunci în rezultatul luptei dintre sistemul imun și virus se produc anticorpii respectivi – anticorpi contra hepatitei B, anticorpi contra hepatitei C etc.

    Dacă pacientul de sinestătător dorește să verifice statusului lui, acesta poate da analizele la orice laborator privat sau de stat. Această analiză la fel este destul de accesibilă, un marcher coastă 50-60 lei.

    În continuare, dacă sunt anticorpi, se apreciază dacă pacientul este bolnav sau dacă s-a însănătoșit și are imunitate (altă întrebare este cît e de eficientă această protecție).

    Următoarea etapă, doar la necesitate, este derminarea tipului de virus, această analiză este mai costisitoare și ajunge la cîteva sute de lei. Determinarea virusului este calitativă (răspunde ce fel de virus este) și cantitativă (cîte unități virale sunt într-un ml de sînge – poate fi și 100 mii, și 100 mln, și 5 mlrd).

    Această investigație poate fi efectuată și în baza poliței de asigurare, conform extrasului medicului de familie, care poate îndrepta pacientul și la consultația medicului specialist – hepatolog.

    Cît de îndelungat se dezvoltă boala și cît de mult durează?

    Perioada de incubație a virusului este destul de îndelungată, în dependență de virus, poate ajunge și pînă la 180 zile. Aceasta fiind, parțial, o cauză a creșterii numărului de bolnavi. Pacienții infectîndu-se o perioadă îndelungată ”poartă virusul” neștiind de aceasta, astfel infectînd neintenționat alte persoane, iar cînd ajung la spital nici macar nu-și pot aminti unde și cînd s-ar fi putut infecta, iar aceasta, e de menționat, e una dintre problemele cele mai importante. Și întradevăr cîți dintre noi își mai amintesc ce s-a întîmplat jumătate de an în urmă, de cîte ori a fost la frizerie sau manichiura, și care vizită a fost “fatală”.

    Ce ține de prelungirea hepatitei acute, aceasta poate dura cîteva săptămîni sau chiar luni. Dacă bolnavul nu se tratează complet, atunci cum înțelegeți boala trece în forma cronică.

    Cu care formă de hepatită medicii se confruntă mai frecvent: acută sau cronică? Care pacienți sunt mai mulți?

    Dintr-un anumit punct de vedere, dacă raportăm la toți bolnavii dintr-o anumită perioadă de timp, atunci cazurile acute sunt mai frecvente, dar din alt punct de vedere, hepatita cronică reprezintă evoluția nefavorabilă a hepatitei acute, și astfel de bolnavi din an în an devin tot mai mulți.

    Ce mai frecvent are loc – hepatita acută se tratează sau trece în forma cronică?

    În condiția că sistemul imun este destul de fortificat, hepatita depistată la timp și tratată corespunzător, se trateaza definitiv. Din fericire, astfel se întîmplă în majoritatea cazurilor.

    Ce ați putea sa ne spuneți despre evoluția hepatitei acute și cronice?

    În general, se poate de spus, că în hepatita acută toate semnele, enumerate mai sus, sunt mai exprimate. Apropo, în hepatita acută se observă și acuzele de durere, cauzate de inflamația acută cu edemațierea celulelor și mărirea în volum a ficatului. Însăși ficatul nu este dureros, acesta nu are receptori nervoși, însă are loc extinderea capsulei acestuia care și provoacă durerea.

    În hepatita cronică acuze la dureri nu sînt, în aceasta și constă viclenia bolii. Se resimte astenie generală, scăderea capacității de lucru, balonare, disconfort. Trebuie de menționat că fazele de acutizare ale hepatitei cronice amintesc hepatita acută. Se întîmplă ca pacientul ajunge la spital cu hepatita acută, dar se adeverește că este manifestarea fazei de acutizare a hepatitei cronice.

    Forma cronică poate decurge diferit. Sînt hepatite active, cu acutizare continuu, și hepatite persistente, cu evoluție lentă, cu acutizări rare, boala ca și cum mocnește.

    Probabil putem afirma că toate hepatitele decurg diferit, deoarece în timpul infectării are loc un proces complicat de interacțiune între virus și sistemul imun al pacientului, care sunt foarte complexe. Nu în zadar există știință aparte care studiază hepatitele și virușii și este obiectul de studiu a sute de centre din întreaga lume. Toate aceste probleme sînt neîntrerupt studiate, deoarece hepatita încă nu este definitiv învinsă.

    În acest articol discutăm preponderent de virușii hepatotropi (A, B, C, D), dar există și alși viruși care acționează în mod indirect asupra ficatului, cum ar fi virusul herpetic (unele genotipuri ale acestuia), citomegalovirusul. Există zeci de astfel de viruși, unii dintre aceștia medicii nici astăzi nu le pot determina.  Aceasta reprezintă obiectul de studiu a multor centre mari, care se ocupă, în plan științific, de protecția populației.

    Sunt cazuri cînd diagnosticul de hepatită este evident în baza semnelor                   clinice – hepatomegalie, durere la palpare, schimbări în analiza de laborator, dar cauza nu se determină, nu se apreciază nici un virus A, B sau C.

    Simptomele în cazul virușilor nehepatotropi sunt la fel?

    În general da, dar mult mai ascunse. Faza acută decurge practic nesesizabil, iar boala este depistată doar după schimbări cronice îndelungate.

    Putem afirma că un anumit virus este mai periculos?

    Interpretarea nu este în tocmai corectă. Am pacienți cu ciroză hepatică virală B, D și C, starea generală a cărora este mai favorabilă decît a celor doar cu hepatita B. Totul depinde de 2 factori: cît e de agresiv virusul și cît e de slăbit organismul. E clar că cu cît e mai slab virusul iar organismul mai puternic, cu atît evoluția este mai bună, și invers.

    Apropo, hepatita D nu se poate dezvolta fară hepatita B, aceasta apare doar pe fundal de hepatita B, și se numește superinfecția delta a hepatitei B.

    Ce ține de virus, se consideră că e mult mai periculos, nu din cauza că provoacă evoluția nefavorabilă a bolii, dar din cu totul alte motive. Dacă e să discutăm la general, atunci pînă la 50% dintre hepatitele C trec în forma cronică, chiar și la administrarea tratamentului corespunzător. Dacă tratamentul nu este respectat cazuri vor fi mai multe. Forma cronică a hepatitei C aproximativ în 20-25%  cazuri trece treptat în ciroză (în mediu aceasta are loc timp de 10ani).

    În caz de hepatita B aceste cifre par să fie mai mici, în forma cronică trec 20-30%, însă mai frecvent dezvoltă cancer. La bolnavii cu ciroză, cu evoluție îndelungată a bolii, cancerul de ficat se dezvoltă în aproximativ 10% cazuri. Cum, atunci, putem spune care dintre viruși e mai inofensiv?

    Neajunsul hepatitei C este evoluția selențiosă a bolii, mai frecvent fără ictericitate, astfel bolnavul omite faza acută a bolii fară tratament, crezînd ca face o răceală sau indigestie. Peste o perioadă starea generală a bolnavului se ameliorează, fără tratamentul corescunzător, dar boala evoluează și la medic pacientul ajunge deja în stadiul de ciroză. Putem afirma că după evoluție hepatita C nu diferă de hepatita B, însă este mult mai necruțătoare. Alt neajuns al hepatitei C este că pînă acum nu s-a obținut vaccin contra acesteia.

    Din fericire, în ultimii ani au fost descoperite metode noi eficiente de tratament antiviral C, care au fost foarte rapid implimentate în practica clinică, inclusiv și în Republica Moldava. Rezultatele tratamentelor efectuate în cadrul Programului de Stat de asigurare sunt destul de umbucurătoare, eliminarea virusului fiind de circa 85-90%.

    Împotriva hepatitei B, din fericire, vaccin există, ce reprezintă un mare succes al medicinii moderne. Astazi vaccinării sunt supuși toți nou-născuții (dacă sunt sănătoși și nu prezintă contraindicații), adolescenții și persoanele cu risc de profesional de expunere (personalul medical, lucrătorii școlilor și gradiniților, din sectorul alimentar etc.). Introducerea vaccinării contra hepatitei B a scăzut esențial în lume cazurile de îmbolnăvire cu aceasta, pînă la de 5 ori mai puține.

    Se merită de vaccinat împotriva hepatitei B?

    Desigur, în modul ideal aceasta trebuie să facă toți locuitorii Moldovei, care constitue o zonă epidemiologică de hepatite. Aceasta doar este o protecție, de prevenit întotdeauna este mai ușor decît de tratat! Pentru prevenirea hepatitei virale B, populația este asigurată cu vaccinuri gratuite, conform Programului național de imunizări 2016-2021.

    Ce tratament propun medicii?

    Tratamentul, mai întii de toate, depinde de rezervele fucționale ale ficatului, de modul cum ficatul la moment ”se simte”. Dacă, de exemplu, procesul inflamator acut a trecut și este faza de remisie, adică virusul este inactiv, fiind blocat de celulele reticoloendotiliale, atunci ficatul se află într-o stare funcțională bună și se administrează tratament hepatoprotector în combinație cu dieta și regimul fizic corespunzător. Uneori nici nu se prescriu medicamente. Principalul constă în respectarea regimului, dietei, evitarea suprasolicitării și insomniilor, ceea ce ar putea duce la scăderea imunității și la “evadarea” virusului.

    Dacă e faza acută a bolii, atunci tratamentul e orientat în direcția detoxifierii și protecției ficatului, regim la pat, dieta strictă, poate chiar și în condiții de staționar, dacă e o form mai gravă a hepatitei. Într-o formă mai ușoară cînd nu se atestă schimbări marcate ale funcției ficatului (nu este intoxicație, icterul nu e pronunțat), se poate administra tratamentul și la domiciliu sub supravegherea medicului de familie.

    La etapa modernă de dezvoltarea a medicinii au apărut medicamente antivirale. Cît sunt de efective acestea?

    Toate aceste medicamente sunt bazate pe proteina imună – alfa interferon, responsabilă de lichidarea virusului. Din păcate, eficacitatea acestor preparate nu este de 100 %, de asemenea sunt foarte costisitoare, pînă la citeva mii de euro. Evident, cu cît tratamentul va fi inițiat mai devreme, cu atît acesta va fi mai eficient.

    În 2016 a fost lansată o schemă nouă de tratament a hepatitei virale B, D, C. Noua schemă de tratament cu preparate de ultimă generație a diminuat esențial costurile pentru preparatele antivirale utilizate și a crescut semnificativ rezultatele tratamentului, cu o eficacitate de circa 96% pacienți tratați. Tratamentul este accesibil pentru toți pacienții din toate raioanele și municipiile republicii.

    Tratamentul trebuie administrat toată viața?

    Sigur ca nu, așa cum acesta are efecte adverse destul de multe și este toxic,    s-ar putea spune că e un fel de chimioterapie (se suportă cu greu, provoacă greață, vome, febră). Sunt dezvoltate scheme de tratament care sunt urmate cu strictețe. Toate indicațiile necesare sunt date de către medicii infecționiști sau hepatologi. În cazurile de hepatită acută eficacitatea tratamentului antiviral este mai mare, pînă la 70-80%, în hepatitele cronice doar pînă la 50%, deoarece virusul s-a integrat în organism mult mai profund. Așa că, tratamentul antiviral nu este un panaceu, pînă ce tratament unic universal nu este. Dacă s-ar dezvolta un preparat țintit asupra unui virus concret ar fi mai ușoară lupta cu hepatita virală.

    În concluzie am dori să primit recomandările dumnevoastră

    Fiecare persoană civilizată trebuie să aibă grijă de propria stare de sănătate, să verifice marcherii hepatitelor virale, ideal ar fi anual, așa cum țara noastră e o zonă epidemiologic periculoasă. Aceste analize nu sunt atît de costisitoare, astfel oricine și le-ar putea permite să le efectueze.

    Recent a apărut o tradiție destul de bună, tinerii înainte de casătorie trec o serie de analize, ar fi fost bine ca în aceste analize să fie inclusă și analiza la hepatite.

    Memorizați că orice disconfort (subfebrilitate, simptome de răceală, artralgii și mialgii, dispepsii) poate camufla hepatita, de aceea adresați-vă imediat medicului.

    Paciențiilor diagnosticați cu hepatită cronică, este important la tip sa le fie diagnosticate complicațiile posibile, întrucît acestea sunt foarte periculoase. Cu hepatita cronica pacientul poate trăi 20-30 ani, chiar și 40 ani, iar de complicațiile acesteea poate deceda instantaneu.

    Hipertensiunea portală, una dintre cele mai periculoase complicații ale hepatitei cronice cu evoluție silențioasă și trecere în ciroza hepatică, se dezvoltă pe neobservate.  De aceea acești bolnavi este esențial, nu doar să efectueze analiza sîngelui în timp util, dar și USG-ul și fibrogastroduodenoscopia. USG-ul arată afectarea splinei, vaselor, dimensiunea și structura ficatului etc. Gastroscopia va arăta starea venelor esofagiene, dacă sunt dilatate, hemoragia din care este cu risc major de viață. Nedepistarea în timp util a complicațiilor posibile, îndeosebi hemoragia, este cauza multor neplăceri, pînă la tragedii.

    Așa deci, aveți grijă de ficat!

Dezvoltat WEB-SOLUTION GROUP